Am avut rabdare sa citesc aproape toate comentariile.
Imi pare rau de cei doi implicati in aceasta problema, imi pare rau de energiile lor care au avut mult de suferit, de nervii si neuronii pierduti...si te intrebi daca...a meritat?
Pana la urma totul pleaca de la orgoliu, de la incrancenarea pentru bani si de la ....."pai stai ma eu sunt mai prost" sau...."de ce sa pierd eu niste bani", lucruri dealtfel normale.....pe undeva.
Am terminat de citit o carte "Esti ceea ce gandesti" interpretata si scrisa de catre Wayde W. Dyer. Ideea care ar fi putut fi aplicata aici este cea de echilibru si cea de compensare. Totul se compenseaza in viata, orice "teapa" sau "pierdere" are un rost, are o menire si exista o balanta care se echilibreaza de cele mai multe ori fara sa ne dam seama.
Tot ce trebuie sa facem este sa acceptam ceea ce ni se intampla si vom fi mai linistiti.
De aceea, Daca Florin, sa zicem ca "pierde" 300 de lei si i-a donat....cu siguranta ii va recupera mai tarziu.
Increatul daca se bucura ca a "recuperat" 300 de lei.....se va compensa si asta cumva.
Ce vreau sa zic este ca ar fi extraordinar daca, in loc sa incercam sa "pierdem" cat mai putin sau sa ne straduim sa nu luam "tepe", sa ne bucuram mai mult de viata si sa iertam mai mult, pentru ca se va compenasa oricum.
Drumuri bune!